Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), prevalența hipoacuziei la naștere este de 1-5 la 1000 de nou-născuți, dintre care aproximativ 1‰ sunt hipoacuzii profunde, 3‰ hipoacuzii moderate și 1‰ hipoacuzii ușoare. 90% dintre hipoacuziile congenitale apar în familii cu ambii părinți normoacuzici, de aceea este esențială testarea auzului pentru toți nou-născuții. OMS a stabilit faptul că hipoacuzia trebuie depistată până la vârsta de o lună, clarificată în privința gradului și a caracteristicilor audiometrice până la vârsta de 3 luni, astfel încât intervenția prin amplificare să poată fi realizată până la vârsta de 6 luni.
Actualmente există un program de screening generalizat și în România. Screeningul, urmat de diagnosticarea corectă a hipoacuziei, nu sunt însă de ajuns. Familia trebuie îndrumată pentru accesarea rapidă, până în vârsta de 6 luni a bebelușului, a unei soluții de amplificare. Chiar dacă în jurul vârstei de 1 an copilul va ajunge să fie îndrumat spre implantare cohleară, stimularea auditivă necesară maturizării căilor și ariilor nervoase auditive în primele luni de viață este esențială pentru dezvoltarea lui ulterioară.
Copiii se nasc cu structurile auditive senzoriale și căile auditive nervoase complet formate, dar nu maturizate. Activarea și maturizarea căilor auditive la nivel central, subcortical și cortical, sunt complet dependente de nivelul de stimulare auditivă primită de copil încă din primele luni de viață. Conform studiilor efectuate în 2017 de E. Chang și M. Merzenich, nivelul de maturizare auditivă atins de copil la vârsta de 1 an este direct proporțional cu gradul de expunere și de experiență auditivă al acestuia și va influența ușurința în comunicare pentru restul vieții.
În primele 6 luni de viață are loc mielinizarea fibrelor nervoase la nivelul trunchiului cerebral și dezvoltarea capacității de distingere a diferitelor frecvențe sonore. La nivelul cortexului, numărul sinapselor asociate auzului crește exponential în perioada 4-6 luni. Între 0-3 luni copiii învață să recunoască sunetele limbajului oral și să le deosebească de celelalte sunete înconjurătoare. Abilitățile verbale (însușirea limbajului, pronunția corectă, memoria auditivă, depistarea detaliilor frecvențiale ale sunetelor) nu se pot dezvolta în lipsa capacității de a auzi la un nivel optim încă din primele luni de viață.
Deprivarea auditivă în primele 12 luni are drept consecință reorganizarea prin plasticitate cerebrală urmată de pierderea funcției nu doar a ariilor corticale auditive, ci și a celor cu funcții în procesarea complexă a informațiilor auditive. Intervenția protetică precoce are drept scop expunerea optimă a copilului la sunetele ambietale și mai ales la cele aparținând vorbirii, asigurându-i acestuia șanse maxime pentru atingerea unei performanțe lingvistice adecvate și integrarea socială corespunzătoare în rândul copiilor fără deficiențe auditive.
În cabinetele noastre din București, Brașov și Oradea familiile copiilor cu hipoacuzie congenitală primesc servicii de protezare auditivă de calitate, începând cu vârsta de 2 luni. Puteți face o programare chiar acum!
Autor: Anca Modan